Pentru ca europenii să se simtă cu adevărat parte a proiectului european, aceștia ar trebui să beneficieze în mod direct de bugetul UE, inclusiv prin crearea în comun a unor proiecte comunitare. Astfel de abordări există (de exemplu, metodologia DLRC & LEADER), dar sunt puține și îndepărtate. Un exemplu de astfel de abordare bazată pe comunitate sunt comunitățile energetice. Potențialul de proprietate comunitară asupra surselor regenerabile de energie în UE este considerabil. Până în 2050, se estimează că aproximativ 45% din producția de energie din surse regenerabile ar putea fi deținută de cetățenii UE, din care aproximativ un sfert ar putea proveni din comunități energetice, cum ar fi cooperativele. Un alt studiu a estimat că, numai până în 2030, există un potențial social de 176 de miliarde de euro care ar putea fi valorificat de cetățenii UE care doresc să investească în cooperative energetice, ceea ce duce la un potențial de producție agregat de 195 805 GWh în fiecare an. În prezent, majoritatea comunităților de energie nu se implică în fondurile UE, deoarece le consideră prea exagerate și birocratice. Prin intermediul ghișeelor unice dedicate sau cu ajutorul organizațiilor de sprijin (de exemplu, federațiile naționale ale comunităților energetice), accesul la fondurile UE ar trebui simplificat, centralizat și accelerat.