Un sfert dintre cetățenii UE declară că au un handicap, adică peste 100 de milioane de persoane. Cu toate acestea, potrivit Curții de Conturi Europene, acțiunile UE de sprijinire a persoanelor cu handicap au avut doar un impact limitat. Persoanele cu handicap se confruntă în continuare cu multiple forme de discriminare și bariere în viața de zi cu zi. Multe clădiri publice și sisteme de transport rămân inaccesibile. La locul de muncă, aceștia sunt subreprezentați și nu beneficiază de un sprijin adecvat pentru a rămâne angajați. Copiii cu dizabilități întâmpină dificultăți în a avea acces la o educație incluzivă care să răspundă nevoilor lor. De asemenea, ei se confruntă cu obstacole majore în ceea ce privește accesul la asistență medicală, sport, cultură și participare politică. Aceste bariere sistemice contribuie la un risc semnificativ mai mare de excluziune socială și sărăcie. Desigur, statele membre joacă un rol esențial, dar UE trebuie să fie deschizătoare de drumuri și să insiste pentru acțiuni mai ferme. Deși Strategia UE pentru persoanele cu handicap 2021-2030 stabilește obiective ambițioase, actualul sistem de monitorizare nu demonstrează în mod clar modul în care fondurile UE îmbunătățesc viața persoanelor cu handicap. Pentru a remedia aceste lacune, UE ar trebui să își majoreze în mod semnificativ finanțarea pentru a îmbunătăți accesibilitatea, pentru a investi în programe de educație favorabile incluziunii, pentru a sprijini inițiativele de integrare profesională și pentru a lansa campanii de sensibilizare în vederea combaterii stereotipurilor. Consolidarea acestor acțiuni nu este doar o chestiune de drepturi, ci este esențială pentru construirea unei Europe mai echitabile, în care toată lumea să poată trăi cu demnitate și independență, indiferent de capacitate.