UE trebuie să dispună de un buget proporțional cu ambițiile sale de a urmări o politică de coeziune puternică și de a reduce disparitățile dintre regiuni, asigurând securitatea alimentară pentru cetățenii săi, atât prin intermediul celor doi piloni ai PAC, cât și al FEAMPA. Acest lucru nu necesită un plan național unic, ci politici clare, cu bugete specifice și ambițioase. UE trebuie să se doteze cu mijloacele necesare pentru a-și majora bugetul și pentru a permite regiunilor să desfășoare proiecte care să răspundă particularităților teritoriale în cadrul unei democrații locale. Un singur plan național riscă să încalce această democrație locală și să complice și mai mult lucrurile. De asemenea, este necesar să se simplifice punerea în aplicare a programelor europene prin stabilirea unui principiu al așteptărilor legitime față de autoritățile de management. Avem nevoie de mai multă flexibilitate, dar asta nu înseamnă să punem toate politicile în același coș.