Solidaritatea între generații este cea mai eficientă în cadrul familiei, care rămâne principalul furnizor de sprijin pentru copiii aflați în întreținere, adulții mai tineri și persoanele în vârstă care au nevoie de îngrijire. Prin urmare, politicile familiale sunt esențiale pentru abordarea acestei probleme. În al doilea rând, echitatea între generații se referă la modul în care resursele financiare și puterea de decizie sunt alocate diferitelor grupe de vârstă, dar și la modul în care persoanele pot contribui la un model echitabil și echilibrat în funcție de vârstă al statului social. De exemplu, pensionarea târzie și/sau formulele flexibile de lucru la o vârstă mai înaintată ar putea contribui la reducerea sarcinii financiare asupra sistemelor de pensii. Cu toate acestea, pentru a fi corect, acest lucru ar trebui să țină seama de capacitatea persoanelor de a lucra mai mult timp, de exemplu în funcție de starea lor de sănătate, de situația familială, de educație, de oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții și de accesul la piața forței de muncă. Atât politicile privind familia, cât și cele privind piața forței de muncă ar trebui să țină seama de faptul că familiile noastre devin din ce în ce mai diverse în ceea ce privește caracteristicile sociodemografice, cum ar fi vârsta, sănătatea, componența familiei, educația sau etnia. Acest lucru va afecta capacitatea diferitelor familii din diferite regiuni și locuri de a se adapta la piața forței de muncă sau la noile provocări, cum ar fi schimbările climatice. Dialogul între generații, ținând seama de interesele, experiențele și perspectivele persoanelor de toate vârstele, este esențial pentru a se asigura că nicio generație nu este lăsată în urmă.