Tendința generală în democrațiile occidentale este clară. Trecerea la contracte de zero ore sau posturi temporare, reducerea siguranței locului de muncă, scăderea salariilor și scutirea anumitor tipuri de locuri de muncă de la garanțiile salariului minim. Acest lucru s-a întâmplat și în Europa, de exemplu prin articolul 3 alineatul (3) din Directiva privind detașarea lucrătorilor (2016/1234/UE), care scutea lucrătorii din sectorul transporturilor de salariul minim. În același timp, tot mai mulți oameni din sectorul gulerelor albe sunt angajați în calitate de consultanți externi cu contracte precare, care sunt incredibil de stresante și nu lasă nici o securitate. De ce facem acest lucru, de ce este singura conversație axată pe "competitivitate" și eficiență, în timp ce ne păcălim că angajarea este ridicată, dar numai din cauza acestor condiții de muncă și contracte teribile? UE ar trebui să investească mai multe resurse în sprijinirea politicilor și recomandărilor care vizează îmbunătățirea sectorului educațional, precum și crearea unor condiții de muncă mai bune și mai sigure. Dar, dacă procesul decizional nu este doar de o parte, adică de la întreprinderi la Comisia Europeană, fără a include vocile generațiilor mai tinere și ale lucrătorilor, cum poate avea loc această schimbare?