Îmi imaginez o Uniune Europeană în care vocile tuturor generațiilor – tinere, în vârstă și intermediare – să fie apreciate în egală măsură în conturarea viitorului nostru comun. O societate cu adevărat înfloritoare ar fi intergenerațională prin concepție: unde tinerii aduc inovatie si energie, generatiile mai in varsta ofera intelepciune si experienta, iar generatiile de mijloc ajuta la crearea de punti intre cele doua lumi prin leadership si colaborare. Ce ar trebui să se întâmple acum pentru a face acest lucru real? Fiecare politică majoră – de la climă la locuințe și transformarea digitală – ar trebui să includă consultări oficiale cu consiliile de tineret, cu rețelele de persoane în vârstă și cu forumurile intergeneraționale, pentru a se asigura că deciziile sunt în beneficiul tuturor grupelor de vârstă. Educația nu ar trebui să se oprească la școală. Avem nevoie de programe robuste care să-i ajute pe adulții mai în vârstă să rămână implicați în noile tehnologii și să împuternicească tinerii cu alfabetizare civică și democratică. Orașele ar trebui să promoveze centre comunitare comune în care generațiile se pot întâlni, pot face schimb de idei și pot construi relații – de la proiecte de co-locuințe la centre culturale mixte. Justiția climatică este inerent intergenerațională. Deciziile trebuie să țină seama de impactul pe termen lung asupra mediului, tinerii fiind implicați activ în strategiile de durabilitate. O Europă unită începe cu generații unite. Să construim punți, nu ziduri, între grupele de vârstă și să elaborăm politici care să ajute fiecare cetățean, indiferent de vârstă, să contribuie la o societate prosperă și să beneficieze de pe urma acesteia.