În țara mea, de la criza provocată de pandemia de COVID-19 și de la criza energetică, viața s-a schimbat foarte mult. În fiecare zi experimentăm violența în rândul minorilor, violența domestică în mediul rural și în orașele mari. Discursurile de incitare la ură în spațiile publice, violența rasistă la frontieră și violența în școli au fost înregistrate de rețeaua de înregistratori ai violenței radicale în ultimii ani. Lipsa de încredere în autorități a unei mari părți a populației aduce victimele la gândire și evită plângerile oficiale. Se depune un efort din partea statului, a municipalităților și a școlilor cu ateliere privind discursurile de incitare la ură, dar nu este eficace, deoarece fenomenul evoluează cu o tendință ascendentă. Este imperativ ca UE să colaboreze și să se angajeze în favoarea societății și să evite situațiile mai grave în viitorul apropiat. Visăm la o societate cu pace și înțelegere, nu cu ură și război.