Dacă schimbările climatice ne determină să structurăm o strategie de echitate între generații și, prin urmare, să desfășurăm consultări într-o logică a democrației participative, trebuie să ne asigurăm că răspundem urgenței și, prin urmare, să luăm măsuri (cuvântul principal al COP de la Madrid). O strategie intergenerațională necesită consolidarea încrederii între generațiile mai tinere și cele mai avansate pentru a evita riscul neîncrederii și al unui decalaj dăunător. Acest lucru se poate realiza foarte simplu în teritorii, combinând în proiecte concrete, pe de o parte, competențele celor vechi, experiența lor, know-how-ul lor și, pe de altă parte, competențele noilor generații, energia lor, agilitatea lor digitală. Împreună, în cooperare cu autoritățile locale și instituțiile de învățământ, acestea pot genera și gestiona proiecte care contribuie la reziliența teritorială și la coeziunea socială. Unele dintre aceste proiecte pot fi integrate în carierele academice, iar altele în sistemele de securitate civilă. Instituții precum Serviciul Civic din Franța ar putea fi deschise tuturor generațiilor, persoanele în vârstă putând să le gestioneze în mod voluntar. Serviciile publice competente observă că resursele lor materiale sunt limitate, la fel ca și resursele lor umane. Cu toate acestea, grupa de vârstă a persoanelor în vârstă care lucrează reprezintă în societatea noastră aproximativ 10% din populație. Cele mai multe sunt disponibile și dornici de a servi.